Sfântul Ioan Botezătorul: Glăsuirea Mesianică a Pustiului
Sfantul Ioan Botezatorul, a fost, după cum ne spune Însuşi Mântuitorul Iisus, cel mai mare om născut pe pământ din femeie, dar cel mai mic în Împărăţia Cerurilor. Numele Ioan este de origine iudaică: “Iohanan” fiind o prescurtare din “Iehohanan” și înseamnă “Dumnezeu s-a milostivit”. Îndemnul său, ”Pocăiţi-vă!”, a avut un mare impact asupra poporului evreu, aflat sub stăpânire romanică, mulţimi de oameni mergând după el în pustie.
Fiind văr după trup al Mântuitorului, a fost născut în chip minunat din Elisabeta, soţia preotului Zaharia, pe când aceştia nu nădăjduiau că vor mai zămisli, deoarece erau la o vârstă înaintată. Conform celor mai multe izvoare de atestare locul nașterii Sfântului Ioan a fost la Ein-Karem, la aproximativ 10 kilometri de Ierusalim.
A tresăltat în pântecele mamei sale, atunci când Elisabeta s-a întâlnit cu Fecioara Maria care-L purta în pântec pe Hristos. Tatăl său, Zaharia facea parte din ceata preoțească a lui Abia, iar Elisabeta, mama sa, era din fiicele lui Aaron și era rudenie a Feciarei Maria.
În timpul săvârșirii slujbei la Templu, lui Zaharia i s-a aratat Arhanghelul Gavril, care îl înştiinţează că Elisabeta va dobândi un prunc ce va avea „duhul şi puterea lui Ilie”, nu va pune gura pe vin şi pe băutură ameţitoare, şi încă din pântecele mamei sale se va umple de Duh Sfânt.
Îngerul îi mai profețește că numele copilului va fi Ioan. Pentru îndoiala avută în cuget, Zaharia a fost pedepsit să rămână mut până ce, toate cele proorocite de Arhanghel vor fi împlinite. Și într-adevăr, la nașterea fiului său, fiind întrebat ce nume va avea copilul, a răspuns spre uimirea tuturor, că ”Ioan va fi numele lui”, spre deosebire de Zaharia, cum au gândit rudele și vecinii că va fi. Umplându-se de Duhul Sfânt, Zaharia a început să profeţească despre Ioan, ca cel ce va deschide drum Lucrării Celui Prea Înalt.
Nașterea lui Ioan s-a petrecut cu șase luni înaintea Nașterii lui Iisus. Sfinții Părinți socotesc nașterea Înaintemergătorului ca ”minunea ce merge înaintea Minunii” și o privesc ca treapta pe care se urcă înțelegerea celor ce vor vedea nașterea cea peste fire, din cea bătrână și stearpă din neamul lui Aaron, pentru a se sui apoi la vederea cea preaminunată a nașterii Celui mai presus de fire din Fecioara Maria.
După ce rămâne orfan din fragedă pruncie, tatăl său fiind ucis în Templu din porunca regelui Irod, Sfântul Ioan Botezatorul se retrage în pustie evitând așezările omenești și hrănindu-se cu lacuste și miere sălbatică, urmând o viață ascetică.
Pustia în care a locuit se află în vestul Mării Moarte, o regiune foarte sălbatică, de unde putea să vadă Muntele Nebo, de pe ale cărui înalţimi a privit Moise spre Ţara Promisă, și râul Iordan, pe care-l traversase Iosua. Vizitase probabil şi râul Cherit, unde Ilie a fost hrănit de corbi. Modul de viaţă, hrana și îmbrăcămintea din păr de cămilă semănau foarte mult cu cele ale Sfântului Ilie.
La vârsta de treizeci de ani, Ioan Botezatorul a primit chemarea de a ieși la propovăduire. Evanghelistul Luca ne spune că acest eveniment a avut loc „în anul al 15-lea al domniei lui Tiberiu Cezar, pe când Pilat din Pont era dregator în Iudeea, Irod cârmuitor în Galileea, Filip, fratele lui cârmuitor al Ituriei şi al Trahonitei, Lisania cârmuitor al Abilenei, în zilele marilor preoţi Ana şi Caiafa”.
Ioan Botezătorul şi-a început predica în ţinutul din împrejurimile râului Iordan, propovăduind botezul pocăinţei, un botez cu apă, pentru iertarea păcatelor. Ioan Botezatorul, era „glasul celui ce striga din pustie”, cel ce trebuia să netezească calea Domnului. Accentul strigătului său era concentrat în cuvântul „Pocăiţi-vă!”.
Momentul cel mai important al activităţii sale este întâlnirea cu Iisus, la al cărui botez în râul Iordan, i s-ar fi arătat Duhului Sfânt sub înfăţişarea unui porumbel şi a avut revelaţia împlinirii profeţiei sale privind venirea adevăratului Mesia.
“Şi a mărturisit Ioan zicând: Am văzut Duhul coborându-se din cer ca un porumbel şi a rămas peste El. Şi eu nu-L ştiam pe El, dar cel ce m-a trimis să botez cu apă, Acela mi-a zis: Peste (cel) care vei vedea Duhul coborându-se şi rămânând peste El, Acesta este cel ce se botează cu Duhul Sfânt. Şi eu am văzut şi am mărturisit că acesta este Fiul lui Dumnezeu” (Ioan 1, 32-34).
În predicile sale, care au un pronunţat caracter moral şi social, Ioan Botezătorul polemizează cu partidele religioase (saducheii şi fariseii), susţinând îndreptarea moravurilor, dreptatea, cinstea, buna convieţuire. Nu-i lăuda pe bogaţii cei împătimiţi, ci îi îndemna să se îndrepte, cerându-le să trăiască o viaţă întemeiată pe dreptate, pe respectul omului, pe egala îndreptăţire la viaţă a semenului.
„Nu luaţi de la nimeni mai mult decât vă este îngăduit“, spunea el vameşilor, condamnând câştigul nemuncit.
Sfântul Ioan a murit decapitat, după ce l-a mustrat pe Irod Antipa, regele Iudeii, pentru că s-a căsătorit cu soţia fratelui său, care încă era în viaţă, păcat grav potrivit legii ebraice, care interzicea cu desăvârşire să descoperi goliciunea nevestei fratelui, căci ea echivala cu descoperirea goliciunii fratelui, fiind, în plus, o preacurvie care se pedepsea cu moartea ambilor păcătoşi.
„Nu ţi se cuvine ţie, ca împărat, să trăieşti într-o asemenea fărădelege“, i-a spus regelui, motiv pentru care este încarcerat şi decapitat, în final, la cererea soţiei lui Irod, Irodiada, şi a fiicei vitrege a acestuia, Salomeea. Capul lui Ioan e adus, apoi, Irodiadei, care ia un ac şi îi înţeapă limba, pentru a se răzbuna de mustrarea pe care i-o făcuse.
Trupul Sfântului Ioan Botezătorul a fost dus de ucenicii săi în localitatea Sevastia (azi în Cisiordania), unde a fost îngropat. Împăratul roman anticreştin Iulian Apostatul (360-363) a ars rămăşiţele lui Ioan Botezătorul, împrăştiindu-i cenuşa.
Capul a fost salvat şi dus la Alexandria (Egipt), apoi la Constantinopol (Turcia), de unde a fost dus în provincia Poitou (Franţa) de către regele francon Pippin al III-lea (715-768). Din sfintele sale moaște au rămas nearse numai un braţ şi un deget care acum sunt în muntele Athos.
Biserica Ortodoxă i-a închinat Sfântului Ioan mai multe sărbători: zămislirea lui – 23 septembrie; naşterea – 24 iunie; soborul lui – 7 ianuarie; tăierea capului – 29 august; prima şi a doua aflare a capului 24 februarie; a treia aflare a capului său – 25 mai.
Pr Atanasie Pauc
Comments