Sfantul Augustin de Canterbury:
Viața și activitatea sa în lumina izvoarelor istorice
Sfantul Augustin a fost un călugăr care a devenit primul arhiepiscop de Canterbury în anul 597. Este considerat „Apostolul englezilor” și o figură fondatoare a Bisericii Angliei, fiind cunoscut ca unul dintre cei mai importanți misionari și episcopi ai Bisericii din perioada medievală.
Născut în secolul al VI-lea, Sfântul Augustin a fost educat în mănăstirile benedictine și a fost influențat de învățăturile Sfântului Benedict de Nursia. Totodată, el a avut un rol crucial în convertirea poporului anglo-saxon la creștinism și în stabilirea unei baze solide pentru creștinism în Anglia.
Acesta era starețul unei mănăstiri din Roma când Sfântul Grigorie cel Mare l-a trimis în 595, într-o misiune în Marea Britanie pentru a-l încreștina pe regele Ethelberht, și regatul său Kent, din păgânismul anglo-saxon.
Regele Ethelberht se căsătorise cu o prințesă creștină, Bertha, care era fiica lui Charibert I, unul dintre regii merovingieni ai francilor. Una dintre condițiile căsătoriei ei, a fost să aducă cu ea un episcop pe nume Liudhard, în Kent.
Împreună, în Canterbury, au restaurat o biserică din epoca romană, actuala biserică Sfântul Martin unde erau slujite sfintele slujbe. Deși regele era păgân în acea vreme, i-a permis soției sale libertatea de închinare. Un biograf al reginei Bertha spune că, sub influența soției sale, Ethelberht i-a cerut Sfântului Grigorie să trimită misionari, iar istoricul Ian N. Wood menționează că inițiativa a venit atât de la curtea Kent, cât și de la regină.
Sfântul Grigorie a ales călugări pentru a-l însoți pe Augustin și a căutat sprijin de la regalitatea și clerul francez într-o serie de scrisori, dintre care unele exemplare încă sunt păstrate la Roma.
El a scris regelui Teoderic al II-lea al Burgundiei și regelui Teodebert al II-lea al Austrasiei, precum și bunicii lor Brunhild, căutând ajutor pentru misiune. Pe lângă ospitalitate, episcopii și regii franci au oferit interpreți și preoți care să însoțească misiunea. Motivul pentru care Sfântul Grigorie l-a ales pe călugărul Augustin pentru a conduce misiunea este reflectat în scrisorile pe care i le trimite regelui, complimentând cunoștințele acestuia despre Biblie, deosebita educație, precum și abilitățile administrative.
Din cauza temerilor, înainte de a ajunge în Kent, misionarii se gândiseră să se întoarcă, dar Sfântul Grigorie cel Mare i-a îndemnat și încurajat să meargă, iar în 597, Sfântul Augustin a ajuns în insula Thanet și a mers în orașul principal al regelui, Canterbury.
Regele Ethelberht s-a convertit la creștinism și a permis misionarilor să propovăduiască liber cuvântul lui Dumnezeu, oferindu-le pământ pentru a construi o mănăstire în afara orașului. Mai apoi, Sfântul Augustin a fost hirotonit episcop și a convertit mulți dintre supușii regelui, în timpul unui botez în masa, în ziua de Crăciun, din anul 597.
Pe terenul donat de rege, a întemeiat mănăstirea Sfinților Apostoli Petru și Pavel, care mai târziu a devenit Abația Sfântului Augustin. Într-o scrisoare scrisă de Sfântul Grigorie Patriarhului Alexandriei în 598, se menționează că au fost botezați mai mult de 10.000 de creștini.
După aceste convertiri, Sfântul Augustin l-a trimis pe Laurence înapoi la Roma cu un raport despre activitatea sa, împreună cu întrebări referitoare la misiune. Sfântul Beda Venerabilul consemnează scrisoarea și răspunsurile lui Grigorie în capitolul 27 din Historia ecclesiastica gentis Anglorum; această secțiune a Istoriei este de obicei cunoscută ca Libellus responsionum.
Sfantul Augustin a cerut sfatul cu privire la o serie de probleme, inclusiv modul de organizare al bisericii, pedeapsa pentru tâlharii de biserici, îndrumări cu privire la cine avea voie să se căsătorească cu cine și hirotonia episcopilor.
Alte subiecte au fost relațiile dintre bisericile din Marea Britanie și Galia, nașterea și botezul, când era permis ca oamenii să se împărtășească și ca un preot să slujească Sfânta Liturghie. Conform scrierilor Sfântului Beda, Sfântul Augustin a fost hirotonit în scaunul episcopal la Canterbury, de către arhiepiscopul franc Etherius de Arles după convertirea lui Ethelberht deși scrisorile contemporane ale Sfântului Grigorie fac referire la Sfântul Augustin ca episcop, înainte de a ajunge în Anglia.
În 604, Sfantul Augustin a fondat încă două episcopii în Marea Britanie. Doi călugări care veniseră cu el în Marea Britanie în 601 au fost hirotoniți, Mellitus ca episcop de Londra și Justus ca episcop de Rochester. Sfântul Beda relatează că prin ajutorul regelui, a fost „recuperată” și o biserică construită de creștinii romani în Canterbury. Școala Regelui din Canterbury îl revendică pe Sfântul Augustin ca fondator, ceea ce face din aceasta cea mai veche școală existentă din lume.
Sfântul Augustin a scris o serie de scrisori care reprezintă o sursă directă de informații despre gândurile, planurile și preocupările sale în ceea ce privește misiunea sa de creștinare a Angliei. Ele dezvăluie interacțiunile sale cu regi, episcopi și alți lideri contemporani, precum și perspectivele sale asupra organizării bisericii.
Sfântul Grigorie l-a instruit pe Arhiepiscop în diferite situații; templele urmau să fie sfințite pentru uz creștin, iar sărbătorile mutate în zilele de cinstire a martirilor creștini; sfaturi au fost date și referitor la comportamentul laicilor și al clerului. De asemenea, până în 601, Sfâantul Grigorie le-a scris atât lui Ethelberht, cât și reginei Bertha, numindu-l pe rege fiul său și făcând referire la botezul său.
Arhiepiscopul Augustin a plecat la cele veșnice în data de 26 Mai, anul 604 și în curând a fost canonizat ca sfânt al Bisericii, fiind cinstit ca unul dintre principalii sfinți și apostoli ai Angliei. I-a urmat în arhipăstorire în Canterbury un cleric de nadejde, Arhiepiscopul Laurence.
Trupul Sfântului Augustin a fost așezat inițial în pridvorul a ceea ce este acum Catedrala din Canterbury, dar mai târziu a fost exhumat și plasat într-un mormânt din biserica abației, care a devenit un loc de pelerinaj.
După cucerirea normandă, cultul Sfântului Augustin a fost promovat active, altarul său ocupând o poziție centrală într-una dintre capelele axiale, flancat de sanctuarele succesorilor săi, Laurence și Mellitus. În timpul reformei engleze, altarul a fost distrus și moaștele sale au fost pierdute.
Sfântul Augustin este considerat fondatorul Bisericii de la Canterbury și una dintre figurile cheie în creștinarea Angliei.
Moștenirea sa continuă să fie resimțită în prezent, iar Biserica de la Canterbury rămâne un centru important al creștinismului în lume. Moștenirea și influența sa continuă să fie recunoscute și apreciate până astăzi.
Comments